In primul rand as vrea sa-ti spun motivatia pentru care putem alege in programe de teambuilding impreuna cu coordonatorul de resurse umane si ateliere outdoor cu grad de adrenalina mai ridicat. Concluzia generala este ca din pacate oamenii sunt niste mari actori si isi joaca rolul atat in timpul programului si ceea ce este mai trist, il continua si dupa orele de program acasa. Noua ne-ar place sa revenim la lucruri mai simple, mai sincere, si sa nu incercam sa ne furam caciula unul altuia. Ne-ar place sa ne recunoastem limitele si chiar in anumite situatii sa ne lasam ajutati.
Prin aducerea unui grup de persoane in situatii inedite incercam de fapt sa-i facem pe oameni sa devina mai sinceri unul cu altul si poate si cu ei isisi. Fiind mai “reali” ne este si mai usor sa lucram cu ei si sa-i ajutam sa-si depaseasca/ imbunatateasca performantele ( o analiza SWOT ar putea fi potrivita in aceste cazuri).
Incercam sa spargem balonul de sapun care ne inconjoara, sa traim la maxim o experienta inedita si sa ne bucuram impreuna ca am reusit sa ne mai depasim o bariera emotionala poate si cu un pic de ajutor din partea echipei. Legaturile create in acele momente pot sa devina deosebit de puternice si sa permita trecerea in timp peste anumite animozitati sau de rezolve conflicte mocnite mai vechi.
Care ar putea sa fie situatiile inedite pentru majoritatea persoanelor, care ar putea fi mediile in care sa nu se simta foarte confortabil? Este foarte simplu: sporturile de aer (tiroliana, traversare pe corzi, via ferrata, parapanta), sporturi de apa (rafting).
Fiecare sport este spectaculos in felul sau si poate lasa urme adanci in personalitatea fiecaruia.
Rafting-ul sau mai precis River Rafting-ul consta in coborarea de ape repezi de munte in barci pneumatice (capacitate 4-10 persoane). Se asigura echipament adecvat (vesta salvare, casca, padela si costum de neopren in perioadele mai reci ale anului).
In functie de locul in care se practica intra sau nu in categoría de sport extrem. Daca se practica pe ape relativ linistite poate fi practicat de aproape oricine. Daca insa se practica pe ape involburate (in urma unor ploi spre exemplu) poate intra lejer in categoría sporturilor extreme, si necesita o buna pregatire. Dintre toate raftingul pe mine ma uimeste si imi creaza senzatii noi de fiecare data. Poate pentru ca apa nu este niciodata la fel, ba nivelul este diferit, ba culoarea este alta, creindu-ti senzatia ca esti in alt loc de fiecare data. Locul cel mai spectaculos pentru rafting il consider Defielul Jiului. Este un rau care iti solicita atat abilitatile fizice cat si tehnica. Este un loc magic care te “reseteaza” de orice probleme. Este o senzatie asemanatoare cu cucerirea unui varf greu accesibil. Este un loc care te inspaimanta dar te si face sa respecti muntele si apa si sa le multumesti nu ca le-ai invins, ci ca ti-au permis sa treci pe acolo. Inseamna ca faci parte dintre cei norocosi, care au avut curajul sa infrunte apa dar si s-o respecte.
Obiectiv:
Este un sport de echipa unde coordonarea miscarilor este totul. Ca si obiective se urmareste sincronizarea miscarilor echipei, delegarea unui lider care sa dea ordinele, actiune rapida in functie de factori externi, bucuria depasirii obstacolelor impreuna cu echipa.
Raftingul este un sport de echipa. Senzatia pe care o traiesti este foarte simpla. Nu se pleaca pe traseu fara un antrenament in prealabil pe uscat care incearca sa te faca sa intelegi macar teoretic ca sincronizarea este totul. Inainte de la lansarea la apa se face un mic training in care se explica cum se foloseste echipamentul din dotare (respectiv padela), se stabileste un sistem de comunicare a comenzilor intre skeeper si echipa, se explica cum trebuie sa reactionam in caz de cadere in apa.
Acest lucru devine evident imediat ce ai intrat in apa si unde comenzile skeeper-lui vin de undeva din spate si se aud fragmentat si neclar. Zgomotul facut de apa si curent te transfera in alta dimensiune. Atunci intelegi cu adevarat cat de importanti sunt colegii de langa tine. Prima senzatie este sa folosesti padela si sa-i rastorni pe toti din barca pentru ca dupa parerea ta nici unul nu se sincronizeaza cu tine. Dupa primele valuri intelegi ca barca este prea mare ca sa o poti controla singur si incepe de fapt o negociere uneori tacita intre tine si restul echipajului. Nu ai timp prea mult de reactie. Esti aruncat intr-o parte si alta a barcii. O mana salvatoare a colegului de langa tine face cat 100 de beri baute impreuna in oras.
Momentele mai deosebite sunt in faza cand barca se rastoarna, de obicei in zone invoburate ale apei unde si curentul este puternic. Sunt rare momentele cand cad toti din barca. Skeeper-ul nu are voie sa paraseasca barca si el trebuie sa o mentina pe linia de plutire impreuna cu “supravietuitorii” din barca. De aici incepe “distractia” si spiritul de supravietuire isi intra in drepturi. Desi ai vesta de salvare exista zone ale raului care te pot trage cu tot cu vesta sub apa. Sangele rece in aceste momente este vital.
Iti doresti sa fi fost mult mai atent la instructiunile de supravietuire spuse pe mal de instructorii specializati. Vezi cum te deplasezi cu aceeasi viteza ca a barcii si mainile intinse catre tine nu le poti prinde. Dar cand crezi ca esti pierdut vezi ca cineva iti arunca o bucata de cordelina catre tine. Te apuci cu disperare de ea. Nici nu credeai ca mai ai atata forta in tine dar frica iti da puteri nebanuite. O mana salvatoare te prinde de vesta. Este tocmai colegul de langa tine care te trage in barca. Esti in siguranta dar nu e timp de pierdut. Trebuie redresata barca si valurile sunt inca mari. Trecem cu bine peste valurile inspumate si tipam cu totii: AM REUSIT!
Cuvantul “impreuna” se intelege de la sine! Senzatia pe care o traiesti este unica! Esti fericit si asta este tot ce conteaza!
Seara la un pahar de vin revin in amintire senzatiile traite peste zi. Pozele proiectate pe perete te fac sa retraiesti momentele tensionate. Senzatia de invingator revine! Dar nu uiti ca lucrul acesta il datorezi oamenilor de langa tine. Faci parte din echipa! Si e echipa TA!
Cam asta este senzatia pe care o retraiesc de fiecare data. Saptamana viitoare merg pe Defileul Jiului cu o alta echipa. De-abia astept. Viata e frumoasa!
Articol publicat in revista Event Bazar noiembrie 2008